Category Archives: Utile

Intretinerea bijuteriilor

Bijuteriile sunt obiecte valoroase, pe care le putem păstra o viață, dacă știm cum să avem grijă de ele. Durabilitatea lor depinde atât de locul în care le păstrăm, dar și de cum și cât de des le curățăm.

Bijuteriile din aur, argint sau cele bătute cu pietre prețioase nu sunt dificil de întreținut și nu este nevoie să le duceți la bijutier de fiecare dată când vreți să le curățați. Însă este nevoie să țineți cont de câteva reguli, astfel încât bijuteriile să reziste și să arate ca noi, chiar și după zeci de ani. Iată ce trebuie săștiți:

De ce este necesară curățarea bijuteriilor?

La fel ca hainele noastre, și bijuteriile se murdăresc și ajung să își piardă strălucirea, după purtări repetate. Există însă metode prin care le puteți reda luciul, fără a afecta în niciun fel materialul din care sunt fabricate. Astfel, veți îndepărta depunerile de praf, dar și uleiurile care ajung de pe pielea noastră pe bijuterii și le pot eroda, în timp.

Putem curăța bijuteriile acasă sau trebuie să mergem la bijutier?

Dacă știți regulile pe care să le respectați în funcție de bijuteria pe care vreți să o curățați, atunci puteți efectua această operațiune și acasă, fără să fie nevoie să mai mergeți la un bijutier. Nu există soluții speciale sau tehnici diferite, pe care să nu le puteți aplica și acasă, deoarece metodele eficiente de curățare sunt destul de simple.

Cum și cu ce se curăță aurul?


Spre deosebire de bijuteriile din argint, cele din aur nu se pătează, însă își pierd strălucirea, din cauza depunerilor de praf, murdărie sau, dacă aveți obiceiul să nu le dați jos când faceți baie, este posibil să se creeze și depuneri de calcar. Pentru a le curăța, puteți folosi o soluție din apă călduță și săpun lichid, în care să lăsați bijuteriile la înmuiat timp de 15-20 de minute. Cu o periuță moale, îndepărtați apoi depunerile de pe bijuterii, fără să apăsați foarte tare. Pentru a le reda luciul, uscați bijuteriile cu ajutorul unei bucăți de piele de căprioară. De asemenea, bijuteriile din aur pot fi curățate eficient și cu alcool sau cu spirt, care vor îndepărta imediat reziduurile.

Curățarea aurului cu amoniac

O altă metodă presupune să folosiți o soluție cu amoniac, care poate fi eficientă, însă este important să nu lăsați bijuteriile la înmuiat în acest amestec și să nu o folosiți ca metodă obișnuită de curățare, deoarece în timp, poate înnegri aurul.

Vă puteți prepara și acasă o soluție, amestecând o parte de amoniac cu șase părți de apă. Scufundați bijuteriile timp de un minut în acest amestec, clătiți bine și uscați fiecare piesă în parte.

Curățarea aurului cu oțet

Oțetul este foarte eficient în a reda strălucirea bijuteriilor din aur. Tot ce aveți de făcut este să puneți bijuteriile într-un bol cu oțet, timp de 20-30 de minute. Curățați-le apoi cu o periuță de dinți, clătiți-le și uscați-le cu o cârpă moale.

Curățarea aurului cu bicarbonat

Bijuteriile din aur care s-au înnegrit în timp pot fi deschise la culoare cu ajutorul unei soluții din apă caldă, bicarbonat de sodiu și puțină sare de masă. Bicarbonatul dizolvat în apă nu deteriorează aurul și nici nu îl zgârie, însă este recomandat să îl folosiți doar pentru a reda culoarea inițială a bijuteriilor din aur.

Aurul înnegrit se mai poate curăța?

Aurul înnegrit își recapătă culoarea cu ajutorul bicarbonatului, dar și spirtul sau alcoolul îi pot reda strălucirea și culoarea de odinioară. Secretul este să curățați cât mai des bijuteriile cu apă și cu săpun și să nu le lăsați să își piardă culoarea inițială pentru că, inevitabil, vor fi mai dificil de curățat. Dacă nu reușiți să redați strălucirea bijuteriilor din aur, le puteți duce la un bijutier profesionist, care cu siguranță vi le va returna ca noi.

Cum și cu ce se curăță argintul?

Bijuteriile din argint pot căpăta, în timp, o culoare neagră sau gălbuie, din cauza reacțiilor chimice dintre pH-ul pielii noastre și metal. Oxidarea argintului nu este însă un proces ireversibil, așa că îi puteți reda culoarea dacă îl curățați periodic.

Curățarea argintului cu pastă de dinți

Curățarea bijuteriilor din argint cu pastă de dinți este o soluție simplă, ieftină, eficientă și la îndemâna oricui, care îndepărtează impuritățile și lasă bijuteriile curate și strălucitoare. Tot ce trebuie să faceți este să lăsați bijuteriile la înmuiat în apă călduță timp de 30 de minute, apoi să le curățați cu o periuță pe care ați pus puțină pastă de dinți.

Curățarea argintului folosind apă cu sare

Sarea este eficientă în dizolvarea impurităților sau a reziduurilor care se depun pe bijuteriile din argint. Puteți folosi sare de bucătărie sau sare de mare, pe care să o dizolvați în apă și să lăsați bijuteriile la înmuiat în această soluție, timp de 20 de minute. Curățați apoi argintul cu periuța de dinți și ștergeți-l cu o cârpă moale.

Cum și cu ce se curăță bijuteriile din inox?

Bijuteriile din inox sunt destul de simplu de curățat, dacă folosiți o soluție din apă caldă și săpun lichid sau detergent de vase, în care să le lăsați la înmuiat 5-10 minute. Clătiți apoi bijuteriile cu apă, lăsați-le la uscat și stergeți-le apoi cu o cârpă din bumbac sau din microfibră.

Cum curățăm bijuteriile ce conțin pietre prețioase?

În cazul bijuteriilor cu pietre prețioase, curățarea trebuie să protejeze piatra, să nu o zgârie și să nu o erodeze. Bijuteriile cu pietre transparente, precum cele cu diamante, rubine sau cristale se curăță introducându-le în apă caldă și săpun lichid sau detergent de vase. Se lasă la înmuiat aproximativ 20 de minute, după care se limpezesc cu apă curată și se șterg bine cu o cârpă moale.

Pentru bijuteriile cu pietre opace, precum onixul, turcoazul sau lapis-lazuli, curățarea se face fără a folosi săpun sau alte produse chimice, deoarece pietrele pot absorbi acele substanțe și își pot pierde din culoare și din strălucire. Acestea se șterg cu o cârpă umedă, înmuiată în apă caldă.

Cum curățăm un inel cu diamant

Inelul cu diamant necesită o atenție sporită la curățare, mai ales modelele cu gravuri, filigran sau detalii lucrate manual. Înainte de a începe curățarea propriu-zisă, folosiți o pensetă, pentru a îndepărta fibrele sau firele prinse în unele porțiuni ale inelului. Clătiți apoi inelul cu apă și scufundați-l într-o soluție de curățare din amoniac diluat cu trei părți de apă, dar nu îl lăsați la înmuiat mai mult de un minut. Periați apoi inelul și șlefuiți diamantul cu o cârpă moale, care să nu se agațe în colțurile în care este încastrat diamantul.

Cât de des trebuie să fie curățat inelul?

Curățarea excesivă a unui inel cu diamant poate cauza zgârieturi accidentale pe suprafața pietrei prețioase sau pe metal, așa că este suficient să îl ștergeți zilnic cu o cârpă moale, din microfibră sau din bumbac, având grijă să nu o agățați de colțurile inelului. În rest, inelul trebuie curățat doar atunci când observați că strălucirea lui începe să se estompeze, adică de câteva ori pe an.

Când trebuie să apelăm la un bijutier?

Bijuteriile pătate sau zgâriate necesită o curățare mai blândă și mai atentă, iar un bijutier le poate reda aspectul nou. Dacă nu sunteți sigur de soluțiile pe care este potrivit să le utilizați, un drum până la bijutier vă poate lămuri pe deplin.


De asemenea, dacă aveți îndoieli cu privire la materialul din care este fabricată bijuteria, este mai bine să apelați la un specialist, care va examina bijuteria și vă va recomanda cea mai bună soluție pentru curățare.


Evitați următoarele:

Pentru a vă menține bijuteriile în stare perfectă cât mai mult timp, evitați aceste greșeli:

      1. Nu lăsați bijuteriile la înmuiat în amoniac mai mult de 1 minut.
      2. Nu folosiți amoniac pentru curățarea perlelor sau a pietrelor prețioase, cu exceptia diamantului, care este mai rezistent.
      3. Folosiți întotdeauna o cârpă moale pentru a șterge bijuteriile și curățați-le cu o periuță cu peri moi.
      4. Nu folosiți materiale abrazive pentru a curăța pietrele prețioase sau perlele.
      5. Nu curățați singur bijuteriile antice sau de familie, ci apelați la ajutorul unui bijutier.

 

Cum curățăm bijuteriile cu perle?

Pentru a menține perlele în condiție bună cât mai mult timp, este nevoie de o îngrijire specială. Deși structura lor compactă și cristalină le face foarte rezistente și durabile, suprafața lor fină se zgârie ușor și chiar și contactul cu pielea le poate deteriora. Pentru curățarea perlelor, aveți nevoie de o cârpă moale, din bumbac, fibră de bambus sau catifea, evitând materialele mai dure.

Nu folosiți niciodată obiecte abrazive pentru a curăța perlele și nici substanțe din comerț, pentru că amoniacul le poate deteriora. Umeziți cârpa cu câteva picături de apă și ștergeți perlele după fiecare purtare, una câte una. La fiecare cinci curățări, puteți folosi săpun, în care să înmuiați un bețișor dinbumbac.

 

Cum curățăm bijuteriile cu safire

Safirele sunt pietre prețioase suficient de dure și de rezistente, însă asta nu înseamnă că este indicat să folosiți substanțe chimice puternice. Pentru a curăța safirele corect este suficient să le spălați cu apă și puțin săpun lichid, eventual puteți îndepărta incluziunile de pe suprafața pietrelor cu ajutorul unei periuțe de dinți cu peri moi. Stergeți apoi pietrele cu un șervețel moale, iar bijuiteriile sunt gata de a fi purtate.

Există soluții speciale pentru curățarea bijuteriilor?

Substanțele chimice puternice pot deteriora sau eroda metalele, așa că este indicat să nu folosiți soluții ale căror compoziție nu o cunoașteți exact. Cele mai bune substanțe speciale pentru curățarea bijuteriilor sunt cele care conțin apă oxigenată, alcool sau amoniac, însă în cazul celor cu amoniac nu trebuie să scufundați metalele mai mult de un minut. Alte soluții cu o compoziție mai blândă permit scufundarea bijuteriilor până la cinci minute, iar avantajul acestora este că pot îndepărta petele pe care nu ați reușit să le scoateți cu alte substanțe.

Sfaturi utile pentru a menține frumusețea și strălucirea bijuteriilor

Mențineți frumusețea și strălucirea bijuteriilor din aur urmând sfaturile specialiștilor Teilor. Iată câteva sfaturi practice care vă vor ajuta să vă păstrați bijuteriile ca noi mai mult timp:

  • Purtați cu grijă bijuteriile încrustate cu pietre sau perle, deoarece montura acestora nu rezistă șocurilor mecanice.
  • Păstrați bijuteriile în cutiile primite la achiziționarea produselor sau în alte cutii destinate bijuteriilor.
  • Nu purtați bijuteriile în timpul activităților casnice/brute sau a acelora în care există posibilitatea ca acestea să intre în contact cu substanțe ce conțin sulf.
  • Nu purtați bijuteriile în timpul activităților fizice.
  • Pentru a menține luciul bijuteriilor, se recomandă scoaterea acestora înainte de dușuri sau de treburi casnice.
  • Evitați contactul cu substanțele chimice, deoarece acestea pot eroda metalele.
  • După fiecare purtare, ștergeți bijuteriile cu o cârpă moale.
  • Metalul prețios își poate pierde strălucirea în timp, dacă intră frecvent în contact cu parfum, apă sărată, creme de piele, fixativ pentru păr, clor sau sulf.
  • Nivelul de mătuire a bijuteriilor depinde de pielea purtătoarei și de rutina de îngrijire a pielii acesteia.

Sursă foto: Shutterstock, Pinterest, Teilor

Sursa: teilor.ro

Prajitura Alba ca Zapada

Prajitura Alba ca Zapada sau prajitura Lamaita, o prajitura de casa populara pentru aroma de lamaie si fragezimea foilor de casa. Cum se face prajitura Alba ca Zapada super cremoasa?

La fel ca prajitura Mozaic sau prajitura Tosca, aceasta prajitura a fost considerata intotdeauna un desert fin de sarbatoare sau cu care sa-ti impresionezi musafirii dar si o prajitura spornica. Foile prajiturii Alba ca Zapada erau facute pe dosul tavii si intotdeauna contineau amoniac in detrimentul prafului de copt, respectiv bicarbonat de sodiu. Se poate spune ca amoniacul este vedeta foilor de casa intrucat acesta este „vinovatul” pentru cele mai fragede foi.

Amoniacul nu este cel mai iubit afanator si asta pentru ca are un miros intepator de pipi. Se simte mai mult in timpul coacerii foilor dar doar in acel moment daca se adauga o cantitate potrivita. Asa ca nu va faceti probleme, acest miros se pierde cu totul in momentul in care foile se racoresc. Si in aceasta reteta nici nu este cazul intrucat folosim o cantitate micuta, doar cat sa fragezeasca foile! Pe pliculetul de 7 gr de amoniu pentru prajituri se recomanda sa folositi 7 g pentru 500 g de faina. Noi avem 600 g dar folosim tot 7 g de amoniu.

Desigur ca se poate folosi bicarbonat de sodiu sau praf de copt insa nu veti obtine acelasi rezultat. Sunt afanatori diferiti! Foile acestei prajituri se pregatesc neaparat cu amoniac! Modul in care coaceti foile este la alegerea voastra, puteti sa le coaceti pe dosul tavii asa cum procedau mamele si bunicile noastre sau puteti sa le coaceti in tava cu o hartie de copt sub. Mult mai usor si mai practic!

Foile prajiturii Alba ca Zapada trebuie sa fie albe. Ouale folosite nu influenteaza culoarea foilor atat de mult, fie ca aveti la indemana oua din comert sau oua de casa.

Crema prajiturii Alba ca Zapada are si ea un secret! Aceasta trebuie pregatita cu unt cu procentaj mare de grasime, cele mai bune rezultate le veti obtine cu un unt cu 80 – 82% grasime. Nu folositi margarina si nici un unt de calitate inferioara! Prajitura Alba ca Zapada este o prajitura spornica si trebuie odihnita la frigider cel putin 24 de ore pentru fragezirea foilor si nu in ultimul rand, imprietenirea aromelor. Aceasta perioada de timp insa poate transforma crema de lamaie intr-o crema intarita care isi pierde finetea in cazul in care folositi margarina sau un unt care lasa apa.

Un alt aspect important in pregatirea cremei este modul in care se amesteca baza de crema cu untul. Cele doua trebuie sa fie la aceeasi temperatura si cum baza trebuie racita la temperatura camerei, untul trebuie si el sa fie la aceasta temperatura. Asadar, scoate untul din timp de la frigider!

Prajitura Alba ca Zapada pregatita dupa reteta clasica nu are crema pe ultima foaie si este pudrata cu zahar. Noi am ales sa impartim crema astfel incat sa acoperim si ultima foaia ca la final sa o decoram cu nuca de cocos. In acest mod si ultima foaie va fi la fel de frageda si aromata ca primele iar stratul de cocos va crea impresia de zapada. Daca insa alegeti sa pudrati ultima foaie cu zahar, impartiti crema in doua parti aproximativ egale in loc de trei.

PREPARARE – 1 hr
GATIRE – 10 mins
TIMP TOTAL – 1 hr 10 mins
FEL – Desert
BUCATARIE – Romaneasca
PORTII – 48 felii
CALORII – 143 kcal

Sursa: adygio.com

Top 12 cele mai bune preparate de mâncare thailandeză

Thailanda este renumită pentru bucătăria sa delicioasă. Și pe bună dreptate!

1. Guay Teow (supă de tăiței)

Guay Teow mâncare thailandeză
Foto: nyonyacooking.com

Guay Teow este, fără îndoială, una dintre cele mai populare mâncăruri thailandeze și poate fi găsită aproape oriunde. Guay teow descrie orice fel de supă de tăiței. Poate fi făcută cu carne de pui, carne de porc sau carne de vită, precum și din fidea de orez sau fidea de ouă.

De cele mai multe ori, restaurantele adaugă în supă găluște sau chifteluțe. Acest preparat merge bine cu o selecție de condimente, precum: zahăr, ardei iute, suc de lămâie și sos de pește. Guay Teow poate fi consumată în orice moment al zilei, dar este, la fel de bine, o gustare nocturnă deosebit de gustoasă.

2. Tom Yum Goong (supă de creveți picanți)

Tom Yum Goong
Foto: kammanmarket.com

O supă îndrăzneață, aromată și picantă. Tom Yum Goong conține ingrediente thailandeze, precum lemongrass, ardei iute, galangal, frunze de lime kaffir, varză, suc de lime proaspăt și sos de pește. La acestea se adaugă creveți proaspeți, ciuperci și cremă de nucă de cocos (pentru versiunea cremoasă).

3. Yum Talay (salată picantă cu fructe de mare)

yum talay
Foto: thaifoodrecipemenu.blogspot.com

Această salată mixtă cu fructe de mare nu este doar delicioasă, ci și sănătoasă. În funcție de locul în care te afli, salata poate conține orice combinație de calamar, creveți, midii, scoici sau carne de crab. La acestea se adaugă roșii, ceapă și tăiței de orez.

4. Larb (salată picantă)

larb salata thai
Foto: taste.com.au

Larb este o salată cu carne sau ciuperci și mentă, care provine din provincia Isan (din nord-estul Thailandei), fiind caracteristică populației de origine laoțiană. Larb se poate prepara într-o varietate de stiluri – cu pui, carne de porc sau ciuperci. Nu este recomandată pentru cei care nu fac față condimentelor puternice, deoarece de regulă este foarte picantă.

5. Pad Thai (tăiței prăjiți thailandezi)

pad thai mâncare thailandeză

Pad Thai este una din mâncărurile specifice Thailandei, fiind recomandată turiștilor începători într-ale bucătăriei thailandeze. Pad Thai e un preparat cu tăiței prăjiti, care se face (de regulă) cu creveți sau carne de pui, opțiunea vegetariană fiind și ea destul de populară. Se găsește la fiecare colț de stradă, este ieftin și gustos.

6. Khao Pad (orez prăjit)

khao pad
Foto: samuiholiday.com

Khao Pad-ul poate fi comparabil cu dragostea României pentru mici, fiind un preparat tipic thailandez, care se traduce prin „orez prăjit”. Acesta este, de altfel, și ingredientul principal, la el adăugându-se ouă și ceapă. Preparatul vine împreună cu felii de castraveți (ca garnitură), peste care se aruncă multe condimente – în funcție de preferințe.

7. Panang (curry thailandez)

panang curry thailandez
Foto: paintthekitchenred.com

Panang este un  preparat mai blând decât celelalte corespondențe curry din Thailanda. Din acest motiv, acesta rămâne o mâncare populară pentru turiștii care sunt mai rezervați când vine vorba de condimente picante. Panang curry este servit împreună cu creveți, deși opțiunile vegetariene sunt și ele populare.

8. Khao Soi (supă de tăiței cu cocos și curry)

Khao Soi
Foto: Pixabay

Khao Soi este un preparat specific zonei de nord a Thailandei – o supă de tăiței cu cocos și curry, inspirată de gastronomia din Burma. Disponibilă în variante cu pui, carne de vită, carne de porc sau vegetariană, acesta supă delicioasă are o bază bogată de nucă de cocos cu curry, tăiței din ouă, la care se adaugă o garnitură de tăiței prăjiți, frunze de muștar murate, ceapă roșie, lime și ardei iuți prăjiți în ulei. Khao Soi ar trebui să fie pe lista tuturor călătorilor care vizitează nordul Thailandei, în special zona Chiang Mai.

9. Kai Med Ma Muang (pui cu caju)

Kai Med Ma Muang
Foto: theparadethai.com

Kai Med Ma Muang este apreciat atât de localnici, cât și de străini. E un preparat dulce și aromat, care conține pui stir-fry cu semințe de caju, sos de soia, miere, ceapă, ardei iute, piper, ciuperci – practic orice legumă pe care o ai la dispoziție. Simplu, dar foarte gustos.

10. Kai Jeow (omletă thailandeză)

Kai Jeow
Foto: archanaskitchen.com

Kai Jeow este una dintre cele mai simple mâncăruri thailandeze. Cu toate astea, este bogată în proteine, putând să joace rolul unui preparat principal sau al unui antreu. Kai Jeow este servită pe un pat de orez, împreună cu sos de chili dulce. Dacă vrei și legume în omletă, cere un „kai jeow pak”. Iar dacă ai venit prima oară în Thailanda și nu îți place „jok” (supa thailandeză de orez) ca mic dejun, kai jeow poate fi o modalitate foarte bună de a-ți începe ziua.

11. Kao Niew Ma Muang (mango și orez lipicios)

mâncare thailandeză mango sticky rice
Foto: Pixabay

Te tentează un desert? Încearcă această combinație între mango și orez lipicios – cel mai popular desert thailandez. Kao niew ma muang (sau Mango Sticky Rice) este un preparat simplu, dar extrem de delicios, în special datorită soiului de mango galben. E făcut din orez lipicios și felii proaspete de mango, la care se adaugă  lapte dulce.

12. Pad See Ew (tăiței groși)

mâncare thailandeză
Foto: recipris.com

Acest preparat conține fidea de orez, prăjită într-un sos de soia gros, împreună cu pui, carne de porc sau carne de vită, precum și broccoli sau varză chinezească. O alegere gustoasă, dar prudentă, și o opțiune excelentă pentru cei care nu fac față altor preparate thailandeze. Gurmanzii care vor să facă lucrurile mai interesante pot adăuga fulgi uscați de chili, oțet sau… ambele.

Feature foto: kozykornerglendale.com

Sursa: chilipepper.ro

Dus cu scurgere in pardoseala. Noua tendinta la amenajarea unei bai

Daca in sezoanele trecute baile cu cabina de dus erau la mare cautare, multi oameni renuntand la clasica cada, acum a aparut o moda noua si anume in loc de cabina de dus sa se construiasca un dus in pardoseala. Nu e vorba de costuri, deoarece un astfel de dus este mai costisitor decat o cadita, mai degraba este vorba de o simplificare a baii.

Daca baile de dimensiuni mari sunt mult mai generoase, in cadrul celor mici fiecare centimetru trebuie privit cu un ochi critic. Ei bine, exista unele elemente care pot fi introduse in oricare din cele doua, fara a le afecta in ansamblu. Vorbesc aici despre un dus cu scurgere in pardoseala care iti va transforma baia intr-una senzationala, mai ales daca folosesti si niste lumini multicolore in dus.

De asemenea, in cazul in care consideri ca vei face doar apa in toata baia, poti sa delimitezi intregul perimetru al cabinei de dus printr-o bordura sau printr-un prag.

Beneficii si neplaceri privind un dus cu scurgere in pardoseala

Lipsa cabinei de dus este oricand un mare castig. De altfel, multe dintre hotelurile de dus au introdus aceasta tehnica, imediat ce au realizat care sunt avantajele si simtul modern pe care o simpla scurgere prin pardoseala le aduce.

Chiar daca la inceput pare ca aceasta strategie da mai degraba impresia de lipsa de stil, in realitate lucrurile stau intocmai la polul opus. Aditional, pardoseala se curata intr-o maniera rapida si usoara, fara mare bataie de cap si, in final, rezultatul este cel scontat.

Uitandu-ne la dezavantaje, trebuie sa recunoastem ca scurgerea prin pardoseala poate sa conduca numaidecat la o mizerie destul de mare in propria baie. Aditional, in cazul in care scurgerea se infunda, cu siguranta va fi nevoie de un ajutor din partea unei terte persoane care sa furnizeze strategia potrivita si, astfel, se consuma atat timp, cat si bani si efort.

Pe de alta parte, costurile s-ar putea dubla , in situatia in care scurgerea este de inalta calitate si este considerata mai degraba o investitie decat un moft – dat fiind faptul ca pretul pentru o rigola de dus cu scurgere in pardoseala este unul pe masura.

La final concluzionez ca solutia montarii unei rigole de scurgere in pardoseala este una eficienta si in tendinte. Daca se face o hidroizolatie corecta si un montaj de gresie si faianta de calitate nu veti avea probleme.

Sursa: ideiamenajari.ro

6 LUCRURI FOARTE INTERESANTE DESPRE COVOARE

Câte lucruri cunoști despre covorul pe care calci în fiecare zi? Probabil știi din ce material este fabricat sau cât a costat dacă este achiziționat recent. Dar, sunt șanse să nu cunoști atât de multe detalii despre această decorațiune importantă din fiecare cameră, pe cât ai crede. De exemplu, cuvântul „covor” provine de la cuvântul latin „carpere” care înseamnă „a smulge”. Acest lucru poate fi explicat de faptul că primele covoare au fost realizate din țesături desfăcute sau „smulse”.

În acest articol îți spunem 6 lucruri mai puțin cunoscute despre covoare.

1. Covorul adună anual câteva kilograme de pământ

Pământ, praf, scame, celule de piele moartă, resturi alimentare și diverși germeni se pot aduna în și sub covoare în fiecare an. Murdăria care pătrunde în profunzimea covorului creează un mediu propice pentru dezvoltarea acarienilor, ceea ce poate fi un adevărat coșmar pentru persoanele sensibile, care fac alergie la praf. Poți elimina cu ușurință acest lucru prin aspirarea regulată și printr-o curățare profesională a covoarelor făcută periodică.

2. Bacteriile pot trăi mai mult de patru săptămâni în covoare

Specialiștii ne informează că bacteriile pot trăi mai mult de patru săptămâni în covoare și pot transfera acești germeni pe orice produs de îndată ce se ating – făcând din „regula de cinci secunde” doar un mit.

3. Covoarele persane erau renumite în antichitate

Fabricarea covoarelor a fost o meserie din timpuri străvechi și o abilitate pe care mulți o stăpânesc cu măiestrie până în prezent, creând adevărate capodopere în diferite stiluri. Materialele necesare pentru confecționarea unui covor persan sunt lâna, mătasea și bumbacul. Lâna și mătasea se folosesc mai ales pentru porțiunea catifelată a covorului, și mai rar în urzeală și bătătură, care, în mod normal, sunt din bumbac.

4. Covorul nou se lasă mai întâi la aerisit

Un covor nou poate emite substanțe chimice în aer din cauza adezivilor și vopselurilor. Acest lucru este ușor sesizabil datorită mirosului pe care îl degajă. Cel mai bine este să lași covorul desfăcut la aer câteva zile.

5. Agenții cancerigeni din țigări pot rămâne în covor

O persoană care fumează în casă trebuie să știe că substanțele nocive se acumulează chiar și în covor. Așadar, dacă vrei să locuiești într-un mediu sănătos, dar mai ales dacă ai copii mici sau animale de companie, ține cont să cureți periodic covorul.

6. Cel mai vechi covor datează din secolul V î.Hr

Cel mai vechi covor existent este covorul Pasyryk, un covor cu două noduri datând din secolul al V-lea î.Hr. A fost păstrat în gheață într-un mormânt din munții siberieni. Drept urmare, vopseaua roșie originală este încă vizibilă.

Toate covoarele trebuie curățate profesional de cel puțin o dată la fiecare 9-12 luni pentru a menține în stare bună materialul, aspectul îngrijit și mai ales pentru calitatea aerului interior.

Sursa: ajusto.ro