Category Archives: Life Style

10 beneficii ale consumului de hrișcă

Hrișca este considerată de mulți, din punct de vedere practic, o cereală. În realitate însă aceasta nu este altceva decât un un aliment care face parte din categoria pseudocerealelor (ca și amarantul sau quinoa).

Hrișca este foarte populară în Rusia, China, Ucraina, R. Moldova, în România fiind prezentă în bucătăria celor care trăiesc în zona Bucovinei.

Pe măsură ce specialiștii în nutriție au descoperit și au popularizat proprietățile și beneficiile sale remarcabile, hrișca a devenit tot mai iubită și mai apreciată atât în SUA, cât și în Europa.

La fel ca și alte pseudocereale hrișca nu conține gluten, ceea ce o face potrivită pentru oamenii care au probleme legate de toleranța glutenului (cum ar fi cei care suferă de boala celiacă).

Hrișca – ce beneficii aduce pentru sănătate consumul ei?

1. Te ajută să-ți menții sănătatea sistemului cardiovascular

Rezultatele unor studii clinice au sugerat că hrișca poate să reducă inflamațiile și nivelul nesănătos al colesterolui ”rău”, crescând în același timp nivelul colesterolui ”bun” . Rutinul, un antioxidant conținut în hrișcă, este de mare ajutor în menținerea elasticității și rezistenței vaselor de sânge.

2. Te ajută să-ți controlezi nivelul glicemiei din sânge

Fiind o sursă bună de fibre alimentare, hrișca se destinge printr-un indice glicemic de nivel mic spre mediu, ceea ce înseamnă că includerea acesteia în hrană este legată de o creștere lentă și graduală a glicemiei din sânge .

De fapt, cercetările efectuate pe oameni care sufereau de diabet, care au folosit hrișcă în alimentația lor, au arătat o glicemie mai scăzută .

Suport pentru rezultatele acestor studii a fost scos în evidență și în studiile făcute pe șobolanii diabetici, care au punctat faptul că o componentă aflată în hrișcă (d-chiro-inositol) poate fi de folos în tratarea diabetului .

Un alt studiu a indicat că anumite componente extrase din tărâța de hrișcă pot să aibă un efect inhibitor asupra digestiei sucrozei . Sucroza este o altă denumire a zahărului obișnuit.

Toate aceste proprietăți fac din acest aliment o alegere foarte bună și sănătoasă atât pentru bolnavii de diabet, cât și pentru orice persoană care vrea să se asigure de un control îmbunătățit al glicemiei din sânge.

3. Te ajută să slăbești

Hrișca este un aliment sărac în calorii, însă bogat în componenți care ajută la reglarea greutății corporale. În plus, este și foarte sățios, ceea ce îți va reduce foarte mult pofta de a ”ciuguli” între mese. Pentru persoanele care au înclinații spre o alimentație vegetariană acest aliment este practic obligatoriu.

4. Îmbunătățește digestia

”Proprietățile hriștii sunt: profil caloric neutru; aromă dulce; curăță și întărește intestinele și ameliorează apetitul. Are efect în tratarea dizenteriei și a diareei cronice.

Rutinul, un bioflavonoid prezent în hrișcă, întărește capilarele și vasele sangvine, inhibă hemoragiile, reduce presiunea sangvină și crește circulația către mâini și picoare.

Rutinul este de asemenea un antidot împotriva razelor Roentgen și a altor forme de radiație.” Paul Pitchford în ”Healing with Whole Foods” 2002.

5. Oferă proteine de calitate

Hrișca este una dintre cele mai bune surse de proteine de calitatea înaltă, ușor digerabile. Ceea ce o face o alternativă excelentă la carne. O porție de 100 grame oferă aproximativ 26% din necesarul zilnic de proteine. Hrișca conține în proporții excelente aproape toți aminoacizii esențiali și, în mod special, lisina (un aminoacid în care de altfel sunt sărace cerealele precum grâul, porumbul, orezul, etc).

6. Te ajută să suplinești necesarul de minerale ale organismului

Hrișca este o sursă excelentă de cupru, magneziu, mangan și o sursă bună de zinc, seleniu, fier și potasiu.

  • Cuprul este necesar pentru convertirea fierului din organism în hemoglobină.
  • Magneziul este esențial pentru buna funcționare a sistemului nervos și al mușchilor, fiind totodată important pentru transfromarea zahărului din sânge în energie.
  • Manganul este necesar pentru structura normală a sistemului osos.
  • Zincul este estențial pentru sinteza proteinelor și formarea colagenului.
  • Seleniul este vital pentru producerea de glutation peroxidază, antioxidantul primar al organismului, care se găsește în fiecare celulă.
  • Fierul este esențial pentru menținerea vieții, fiind necesar pentru producerea hemoglobinei, mioglobinei și a multor enzime.
  • Potasiul este necesar pentru normalizarea ritmului cardiac și reglarea tensiunii arteriale, având totodată (împreună cu sodiul) un rol important în reglarea echilibrului hidric în organism.

7. Luptă cu radicalii liberi

Secundă de secundă respiri oxigen. Și tot secundă de secundă organismul tău produce, ca efect colateral, radicali liberi – niște oxidanți care pot să-ți afecteze în sens negativ fiecare celulă, putând să ducă la acumularea în timp a tot felul de probleme și îmbolnăviri. Ce se poate face?

Pentru a te lupta cu oxidanții ai nevoie acută de antioxidanți. Hrișca, din fericire, conține o multitudine bogată de antioxidanți (runin, tanini, catechini).

Rutinul, în mod special, a fost găsit că are proprietăți antiinflamatoare și antioxidante, fiind totodadă de ajutor în prevenirea formarării cheagurilor de trombocite in interiorul vaselor de sânge.

Anumite studii timpurii de laborator au sugerat că rutinul poate fi de folos în tratarea hemoroizilor și a altor tulburări de coagulare .

8. Reduce riscul dezvoltării de pietre la vezica biliară

Cercetatorii japonezi au descoperit că făină de hrișcă, care are un conținut ridicat de proteine, prezintă efecte protectoare puternice împotriva formării calculilor biliari.

Aceste efecte benefice ale hriștii au fost atribuite concentrației sale ridicate în lecitină. Lecitina are un rol în descompunerea grăsimilor și a colesterolului. Nivelurile scăzute de lecitină au fost corelate cu formarea calculilor biliari de colesterol.

9. Liber de produse chimice

Hrișca crește atât de repede încât nu există, de obicei, nevoia de a trata solul cu o mulțime de pesticide sau alte substanțe chimice. Ceea ce este totuși un pas înainte.

10. Ajută la detoxifierea organismului

Beneficiile aduse de hrișcă organismului sunt remarcabile și datorită faptului că ajută la eleminarea toxinelor, ceea ce se datorează conținutului bogat în fibre conținute.

Scurt istoric

Hrișca crește în mod nativ în Asia, precum și în nordul Europei. Între secolele 10 și 13 aceasta a fost cultivată pe larg în China. De acolo s-a răspândit în Europa și Rusia în secolele 14 și 15. Hrișca este produsă în cantități mari în Rusia (care produce mai mult de jumătare din cantitatea anuală), Ucraina și Polonia, unde joacă un rol important în bucătăria tradițională a acelor țări. Cei mai mari exportatori de hrișcă însă sunt China, SUA și Polonia.

Hrișca – modalități de utilizare

  1. Hrișca poate fi măcinată, obținându-se astfel făina de hrișcă – foarte potrivită pentru a fi folosită alături de făina de grâu în aluatul pentru plăcinte, cozonaci sau clătite.
  2. Amidonul extras din hrișcă poate fi folosit ca înlocuitor al grăsimilor în alimentele procesate.
  3. Coaja extrasă de la semințele de hrișcă poate fi folosită în umplutura pernelor cu scopul de a-i ajuta pe cei alergii la polen, pene sau praf.

O altă idee ar fi ca hrișca să fie servită la micul dejun, garnisită cu diverse fructe uscate (cireșe uscate, prune uscate, fructe de goji uscate și altele după preferință), nuci (caju crud, nuci macadamia, migdale crude) și semințe de tot felul (semințe de dovleac, semințe de floarea soarelui, semințe de susan, semințe de in).

În Republica Moldova hrișca se fierbe și se consumă, de obicei la micul dejun, cu lapte de vacă (vegetarienii îl înlocuiesc cu laptele de soia) sau se folosește pentru pregătirea unei diversități de feluri de mâncare, garnisite cu pui, pește prăjit și legume.

Cum se păstrează?

Hrișca se recomandă a fi păstrată în vase închise ermetic în locuri răcoroase și ferite de lumină, unde se poate să rămână proaspătă câteva luni. Este bine să te asiguri înainte de a o pune la păstrare că nu prezintă urme de umezeală. Făina obținută din hrișcă trebuie păstrată în vase închise ermetic în frigider.

Sursa: 5fructe.ro

BENEFICIILE ÎNOTULUI

Înotul este un mod excelent de a-ți lucra întregul corp și sistemul cardiovascular. O oră de înot arde aproape la fel de multe calorii ca alergatul, fără impactulul puternic asupra oaselor și articulațiilor.

Înotul este singurul sport care poate fi practicat de orice persoană si la orice vârsta, începând încă de la vârsta de 3 luni și până la adânci bătraneți, inclusiv de femeile însărcinate.

Există o serie de beneficii pe care le puteți obține în urma orelor de înot în mod regulat. Citiți mai departe pentru a afla despre beneficiile înotului și cum să încorporați înotul în rutina dvs.

1. Îți lucrează întregul corp

Unul dintre cele mai mari beneficii ale înotului este că lucreaza întregulul corp, din cap până în picioare îți crește ritmul cardiac fără a-ți stresa corpul, îți tonifică muschii, îți crește forța și rezistența.

2. Efecte benefice asupra sistemului cardiovascular

Scade tensiunea arterială, scade ritmul cardiac, crește rezistența la efort și scade frecvența de apariție a varicelor.

3. Potrivit pentru persoanele cu leziuni, artrită și alte afecțiuni

Pentru vindecarea sau recuperarea mai rapidă în cazul anumitor afecțiuni medicii recomandă înotul în bazin persoanelor care au suferit intervenții chirurgicale sau care suferă de afecțiuni locomotorii, făcând procesul de recuperare mai plăcut, mai ușor și mai rapid!

4. Îmbunătățirea posturii

Poziția din timpul înotului ajută la corectarea posturii în viață de zi cu zi și reduce semnificativ durerile de spate.

5. Relaxarea musculară

În afară faptului că înotul este unul dintre cele mai bune exerciții cardio, el reprezintă și un minunat exerciu de streching. În timpul sesiunii de înot, musculatura se dezvoltă calitativ, însă se și relaxează și detensionează.

6. Înotul îmbunătățește somnul

Unul dintre cele mai importante câștiguri ale înotului este faptul că te ajută să dormi mai bine noaptea. Într-un studiu privind adulții în vârstă cu insomnie, participanții au raportat atât o creștere a calității vieții, cât și una a somnului după ce au început să facă exerciții aerobice și ședințe de înot regulate.

7. Îți îmbunătățește starea de spirit

Ești stresat din cauza job-ului? A copiilor sau a vieții în general? Înotul în mod regulat poate scădea nivelul stresului, reduce anxietatea și depresia și îmbunătățește calitatea somnului.

8. Înotul este un sport sigur și pentru viitoarele mame

Femeile însărcinate și bebelușii lor pot profita de asemenea câteva recompense minunate din timpul înotului. Practicarea înotului este nu numai sigură pentru femeile gravide, ci, de multe ori, chiar indicată. Viitoarele mame și copiii lor pot să beneficieze enorm de pe urma cursurilor de înot. De asemenea, înotul este o activitate care poate fi efectuată de către mamă în toate cele trei trimestre de sarcină.

9. Flexibilitate mărită

Spre deosebire de antrenamentele cu greutăți, unde fiecare antrenament se concentrează pe anumite grupe musculare, generând astfel mișcări limitate, înotul generează mișcări complete, care ajută articulațiile să rămână flexibile. Brațele fac mișcări circulare complete, bazinul este într-o permanentă mișcare din cauza picioarelor care dezvoltă mișcarea de foarfecă, în timp ce capul și coloana se răsucesc mereu dintr-o parte în alta. În plus, fiecare mișcare de înaintare prin apă forțează o lungire a corpului, făcându-l astfel un exercițiu perfect de stretching.

10. Accesibil și excelent pentru copii

Unul din avantajele înotului pentru copii, este că in timpul activității cardiovasculare, capacitatea pulmonară și cardiacă a copiilor se imbunătățesc semnificativ. De asemenea, din cauza tuturor mișcărilor active incluse în înot, copiii dezvoltă forță și rezistență. În plus, înotul îmbunătățește flexibilitatea și echilibrul corpului. Copiii obișnuiți cu inotul ar putea evita problemele acociate obezității din copilărie.

Sursa: aria.com.ro

Biorezonanta

Biorezonanța este o terapie alternativă recentă, ale cărei baze au fost puse la începutul anilor 1970 de medicul german Franz Morell. Biorezonanța s-a dezvoltat și a devenit extrem de populară, inclusiv în România. Astăzi numeroase cabinete și terapeuți oferă servicii de diagnostic și tratament prin biorezonanță, chiar dacă fundamentele și funcționarea acestei metode nu a fost demonstrată până acum.

Cu toate acestea pacienții sunt atrași de ideea unui diagnostic rapid, care nu necesită alte investigații medicale și de o rezolvare rapidă și facilă a problemelor de sănătate, fără să ia în calcul riscurile la care se expun.

Cum funcționează biorezonanța?

Biorezonanța este o terapie alternativă care propune atât o metodă de diagnostic, cât și de tratament, ambele bazate pe investigarea undelor electromagnetice pe care le emite organismul uman. La acestea se adaugă și recomandarea unei anumite diete alimentare, specifice afecțiunii identificate.

Teoria ce stă la baza acestei practici este cea a energiei: orice formă de materie emite energie, inclusiv organismul uman. Celulele afectate emit însă un tip diferit de energie și astfel se poate identifica prezența unei tulburări sau a unei afecțiuni. Faptul că intrăm în contact constant cu energia emisă de obiectele din jurul nostru ne provoacă dezechilibre energetice care se traduc prin afecțiunile de care suferim. Vindecarea din punctul de vedere al biorezonanței nu se poate face decât prin restabilirea echilibrului electromagnetic. (1), (2)

Terapeuții folosesc un aparat special, despre care se consideră că ar avea capacitatea de a înregistra,  măsura și modifica undele electromagnetice. Primul dispozitiv de acest gen, numit Mora, a fost creat de fondatorul biorezonanței,  F. Morell, de aceea biorezonanța mai este cunoscută și sub denumirea de „terapia Mora”. Acest aparat este și astăzi folosit, dar au fost dezvoltate și alte tipuri. (3)

Aceste dispozitive miraculoase pretind nu doar că ar putea face diferența între undele electromagnetice emise de celulele sănătoase și cele afectate, dar și că ar putea repara problema de sănătate printr-o modificare a acestora.

O ședință de biorezonanță durează în medie 20-30 de minute. Inițial se realizează o anamneză și o consultație clinică, apoi are loc diagnosticul bazat pe biorezonanță. Pacientul stă întins și i se atașează un electrod pe piele. El nu trebuie să poarte asupra sa obiecte cu potențial electro-magnetic (un stimulator cardiac sau telefon mobil) și nici să stea în preajma altor persoane, pentru a nu permite interferența câmpului lor electromagnetic cu al pacientului. Fiecare zonă și organ sunt analizate din punct de vedere electromagnetic, iar aparatul sesizează oscilațiile până la nivel molecular. (4)

Dispozitivul de diagnostic identifică undele sănătoase de cele patologice. Urmează apoi partea de tratament, care constă în reglarea undelor electromagnetice. Undele sunt preluate de aparat și sunt introduse din nou în organism astfel: cele sănătoase sunt amplificate, iar cele patologice sunt remediate, „convertite” în unde sănătoase, prin modificarea frecvenței și amplitudinii. În acest mod blocajele energetice sunt eliminate și organismul este stimulat să se auto-vindece. (5)

Argumente pro și contra

Argumente pro

  • biorezonanța este o metodă non-invazivă de diagnostic și tratament
  • poate fi utilizată pe o scală largă de pacienți (inclusiv copii și de bătrâni), excepție făcând femeile însărcinate sau persoanele care suferă de afecțiuni cardiace, pulmonare sau ale sistemului nervos
  • biorezonanța este o metodă rapidă de diagnostic și tratament, care se realizează într-un interval relativ scurt de timp (4)

Argumente contra

  • nu există susținere științifică în privința veridicității diagnosticului pus prin biorezonanță sau a tratamentului prin undele electromagnetice; deși sunt numeroase bolile, tulburările (chiar viciile)  despre care se prespune că biorezonanța le poate vindeca, în literatura științifică nu există dovezi în privința niciuneia
  • biorezonanța nu are o explicație ștințifică nici pentru modul în care acționează la nivelul organismului; de exemplu, în cazul celulelor canceroase rolul pe care un aparat de biorezonanță l-ar avea este imposibil din punct de vedere fizic și chimic: celulele maligne suferă mutații la nivelul genelor, mutații care sunt de natură chimică; când gena p53 suferă și ea mutații, singura modalitate de a reda funcționalitatea celulelor ar fi de a crea în laborator altele și de al e injecta în tumoare; deocamdată acest proces nu a fost încă dezvoltat (6)
  • biorezonanța susține că pe lângă diagnostic și tratament, poate identifica afecțiunile de care o persoană va suferi în viitor dacă nu înlătură cauzele nocive din prezent; această prevenție nu este însă o noutate exclusivă a biorezonanței – și medicina convențională a demonstrat implicarea anumitor factori în dezvoltarea ulterioară a anumitor afecțiuni, factori care dacă sunt ținuți sub control se poate evita dezvoltarea unor afecțiuni
  • principalul scop al biorezonanței este de a impulsiona organismul să se vindece singur, însă este imposibil de demonstrat acest „ajutor” (1)
  • susținătorii biorezonanței consideră că o serie de efecte ale modernizarea mediului în care trăim sunt direct responsabile de bolile de care suferim (radiațiile, telefoanele mobile, aditivii alimentari, aerul poluat etc. – toate acestea emit o energie electromagnetică negativă care ne afectează), această teorie exclude însă alți factori extrem de importanți care ne pot îmbolnăvi – visururile și bacteriile, de exemplu, au făcut victime cu mult înainte de era modernității (5)
  • teoria din spatele biorezonanței se folosește de un limbaj pseudo-științific, care induce în eroare și care ascunde în spatele unor termeni tehnici pretențioși, dificil de înțeles pentru majoritatea pacienților, lipsa unor dovezi și afirmații presupuse a fi adevărate. În 2004 Edzard Ernst, cercetător în domeniul medicinei alternative, a făcut o analiză a limbajului utilizat în literatură pentru prezentarea biorezonanței și a ajuns la concluzia că în spatele unui vocabular aproape inaccesibil se ascund de fapt aspecte simple, dar care nu au niciun sens. (3)

Care sunt riscurile biorezonanței?

A apela la o metodă de diagnostic a cărei veridicitate nu este demonstrată este echivalentă cu amânarea unei consultații medicale, la care se adaugă riscurile unui diagnostic greșit și tratarea unei probleme care de fapt nu există, în timp ce adevărata afecțiune este neglijată.

Efectele pozitive ale biorezonanței nu sunt documentate cu studii clinice controlate, unica metodă care poate face diferența între o terapie care funcționează și una care doar pretinde acest lucru. În schimb singurele surse de așa-zise dovezi sunt cazurile individuale care aparent se rezolvă, dar care nu sunt investigate pentru depistarea altor variabile implicate care ar putea explica vindecarea (tulburarea se poate vindeca de la sine, uneori pacienții apelează la biorezonanță ca la o ultimă metodă, după ce în prealabil a urmat alte tratament care între timp să-și fi făcut efectul etc.). (1)

Biorezonanța merge foarte departe cu efectele benefice pe care susține că le are: au fost dezvoltate dispozitive de detectare și reglare a undelor electromagnetice care pretind că ar putea reduce și chiar elimina tumorile maligne. Un astfel de exemplu este cel lansat în 1998 în Mexic. Aparatul de biorezonanță respectiv era promovat ca fiind extrem de eficient în tratarea cancerului, având o rată de succes de 80% în eliminarea naturală a tumorilor. Deocamdată nu există niciun caz în care un bolnav să se fi vindecat de cancer ca urmare a tratamentului prin biorezonanță. (6)

Opțiunea de a apela la o formă de diagnostic sau tratament alternativ, cum este biorezonanța, este personală. Important este să avem în vedere riscurile la care ne expunem și să fim sceptici la orice ni se pare îndoielnic în practica respectivă. Documentarea prealabilă despre o terapie și o consultație medicală convențională, realizată de un medic de specialitate, ne pot fi de un real folos în a contracara eventualele efecte negative ale biorezonanței.

Sursa: romedic.ro

PASTE BOLOGNESE

TIMPI DE PREPARARE

  •  Timp de preparare:  min
  •  Gata in:  min

INGREDIENTE

  •  300 g spaghete
  •  400 g carne tocată de vită
  •  2 linguri ulei
  •  1 ceapă
  •  3-4 căţei de usturoi
  •  200 g ciuperci
  •  1-2 ardei graşi
  •  300 ml suc de roşii
  •  2 linguri pastă de tomate
  •  100 g caşcaval
  •  sare
  •  piper (piper verde)
  •  busuioc
  •  oregano
  •  1 foaie dafin

MOD DE PREPARARE

Rețeta de paste bolognese este una dintre cele mai cunoscute rețete de paste. Aceste paste bolognese se fac ușor și sunt absolut delicioase.

Dacă visezi la minunatele preparate italiene, pline de savoare, trebuie să știi că oricine poate face paste bolognese, nu trebuie să ai veleități de chef pentru asta. Secretul unor paste bolognese care să-ți satisfacă papilele gustative stă în sos, ca în cazul celor mai multe rețete de paste.

Sosul bolognese este unul foarte îndrăgit și folosit în bucătăria italiană la mai multe preparate culinare. Același sos poate fi folosit și pentru a prepara lasagna bolognese, spaghete sau orice altfel de paste ne plac.

Cum se fac paste bolognese

1. Spaghetele se fierb în apă cu sare atât cât este indicat pe pachet, apoi se trec printr-un jet de apă rece şi se lasă la scurs într-o strecurătoare.

2. Într-o tigaie încinsă cu ulei se căleşte carnea tocată. Se adaugă ceapa şi usturoiul fin tocate, ardeiul gras şi ciupercile tăiate cubuleţe, pasta şi sucul de roşii. Se condimentează cu un vârf de cuţit de busuioc şi oregano, un praf de sare şi piper. Se lasă să fiarbă înăbuşit 20-25 minute, până se leagă sosul.

Paste bolognese retetă

Paste bolognese retetă

3. Sosul pentru paste bolognese se potriveşte la gust cu sare şi se serveşte imediat cu spaghetele fierte.

4. Pentru a da un plus de savoare acestor paste bolognese, puteți presăra deasupra puțin parmezan și câteva frunzulițe de busuioc proaspăt.

Paste Bolognese- calorii

Rețetele de paste, în general, sunt considerate adevărate bombe calorice, însă acest lucru nu este neapărat adevărat. Spre exemplu, 100 de grame de paste bolognese au aproximativ 120 de calorii.

În mod evident, aportul de calorii diferă în funcție de mărimea porției. Așadar, ne putem bucura din plin de gustul absolut delicios al pastelor și sosurilor care le însoțesc, atât timp cât nu exagerăm cu cantitatea. În plus, aceste paste au proteine, fibre, benefice pentru organism. Aportul nutrițional va fi cu atât mai valoros, dacă alegem paste integrale, în loc de paste obișnuite.

Sursa: retete.unica.ro

6 motive să folosești gel de Aloe Vera intern și extern

Există aproximativ 420 de specii de Aloe însă dintre toate acestea, una singură a condus la dezvoltarea unei adevărate industrii care astăzi valorează milioane de dolari. Aloe vera (Aloe barbadensis miller – denumirea botanică) este cea mai utilizată specie de Aloe încă din perioada Egiptului Antic, iar cel mai cunoscut extract este așa-numitul gel de Aloe Vera folosit la nivel global în industria alimentară, industria cosmetică și cea a suplimentelor naturale datorită conținutului complex de nutrienți și proprietăților terapeutice.

Aplicarea topică (direct pe piele) a gelului de Aloe Vera în caz de arsuri, zgârieturi sau alte leziuni minore reprezintă una din numeroasele întrebuințări externe, însă planta (și implicit extractul sub formă de gel) are efecte benefice ce o recomandă inclusiv pentru consumul intern.

Știai că…
… valoarea pieței globale a Aloei Vera a atins cifra de 552 de milioane în 2018? Estimările arată că aceasta va cunoaște o creștere spectaculoasă în anul 2024, de 915 milioane de dolari.

GELUL DE ALOE VERA, CEL MAI PREȚIOS EXTRACT AL PLANTEI

Planta de Aloe Vera se remarcă prin frunzele lungi de 30cm – 50cm care rețin apă și oferă posibilitatea plantei de a supraviețui chiar și în cele mai aride zone sau în regiuni cu precipitații neregulate. Datorită conținutului ridicat de apă (aproximativ 95% – 99%), Aloe Vera are efect puternic hidratant și este folosită ca ingredient în produsele pentru îngrijirea tenului, în sucuri și alte băuturi deopotrivă.

Fiecare frunză în parte este alcătuită din 3 straturi, și anume:

  • gelul de Aloe Vera, un lichid incolor, cu consistență vâscoasă și miros ușor parfumat;
  • așa-numitul latex, stratul mijlociu care de fapt este seva plantei, un lichid galben cu gust amar;
  • stratul exterior de culoare verde care protejează frunza.

Gelul de Aloe Vera are în compoziție peste 70 de ingrediente active și proprietăți antiinflamatorii, antiseptice și imunomodulatoare, respectiv acțiune antidiabetică. Acesta poate fi extras și utilizat în scop cosmetic inclusiv din frunza de Aloe.

Dacă deții o astfel de plantă, taie câteva frunze (în funcție de cantitatea de gel pe care dorești să o obții) și așază-le în poziție verticală pentru a permite scurgerea sevei. Continuă prin spălarea frunzelor și îndepărtarea stratului protector cu ajutorul unui cuțit. Gelul astfel obținut poate fi introdus în blender pentru o consistență ce ușurează utilizarea.

Și nu îți face griji: chiar dacă frunzele de Aloe nu se regenerează, altele noi vor crește în locul celor tăiate.

cum sa prepari gel de aloe vera acasa

CE CONȚINE ALOE VERA

Planta, și implicit extractele de Aloe Vera au un conținut remarcabil de nutrienți, printre care amintim:

  • vitamine: A, C, E, acid folic și vitaminele din complexul B;
  • minerale: calciu, sodiu, seleniu, magneziu, mangan, potasiu, cupru, zinc și fier;
  • enzime, printre care și Bradikinină cu rol antiinflamator;
  • antrachinone, compuși cu efect laxativ;
  • zaharuri (monozaharide și polizaharide);
  • polifenoli (substanțe cu rol antioxidant);
  • acizi grași;
  • acid salicilic;
  • aminoacizi esențiali;
  • saponine, substanțe cu proprietăți antiseptice și de curățare.

GELUL DE ALOE VERA – BENEFICII ȘI UTILIZĂRI

aloe vera

Conținutul bogat de nutrienți și substanțe active sunt cele ce conferă plantei de Aloe Vera numeroase proprietăți terapeutice: antiinflamatorii, analgezice, antiseptice, antioxidante și antibacteriene. La rândul lor, aceste proprietăți permit, și totodată recomandă utilizarea extractelor de Aloe Vera ca remedii naturale sau adjuvanți în ameliorarea mai multor afecțiuni.
Astfel, Aloe Vera:

  • Calmează arsurile la stomac

Arsurile la stomac reprezintă una din simptomele refluxului gastroesofagian, afecțiune digestivă tot mai frecventă în zilele noastre. Un review medical din anul 2010 focusat pe plante benefice în boala refluxului gastroesofagian (BRGE) confirmă posibilitatea utilizării gelului de Aloe Vera în ameliorarea acestui simptom.

  • Contribuie la scăderea glicemiei

Un studiu realizat pe un grup de persoane cu diabet arată potențialul gelului de Aloe Vera de a fi folosit ca adjuvant în scăderea nivelului de zahăr din sânge. În cadrul acestui studiu, administrarea a 2 lingurițe de gel pe zi, minim 2 săptămâni, a condus la diminuarea valorilor glicemiei, respectiv a numărului de trigliceride în cazul persoanelor participante.

  • Grăbește vindecarea arsurilor

Datorită efectului calmant, antiinflamator și antiseptic, gelul de Aloe Vera este ideal nu doar pentru tratarea arsurilor de gradul I și II, ci și pentru reducerea timpului de vindecare al rănilor cu până la 9 zile, se arată în cadrul mai multor studii.

  • Hidratează și detoxifică organismul

Consumul sucului sau a gelului de Aloe Vera sub formă de băuturi sau adăugarea acestuia în smoothie-uri reprezintă o modalitate eficientă de hidratare a organismului, precum și de recuperare după efort fizic intens. Totodată, menținerea unui nivel optim de hidratare ajută corpul în procesul de detoxifiere prin eliminarea resturilor alimentare și altor reziduuri.

  • Îndepărtează placa dentară

Conținutul bogat de vitamina C precum și proprietățile antibacteriene ale extractului de Aloe Vera au atras atenția cercetătorilor asupra posibilității utilizării inclusiv pentru igiena orală.

Într-unul din studiile clinice efectuate în acest sens s-a dovedit faptul că sucul de Aloe Vera (folosit într-o soluție de clătire a gurii) este la fel de eficient în reducerea plăcii dentare precum clorhexidină, principalul ingredient din majoritatea apelor de gură.

  • Îngrijește pielea și întârzie apariția ridurilor

Extractele de Aloe Vera sunt ingrediente cheie în produsele pentru îngrijire a tenului, inclusiv cele antiaging. Aloe Vera sporește activitatea fibroblastelor, celule care la rândul lor joacă un rol important în sintetizarea colagenului. Într-un studiu clinic la care au participat 30 de femei cu vârsta peste 45 de ani, aplicarea topică a gelului de Aloe Vera pe o perioadă de 3 luni s-a dovedit a fi benefică în ceea ce privește creșterea producției de colagen și implicit îmbunătățirea elasticității pielii.

Totodată, Aloe Vera poate reduce roșeața și protejează împotriva razelor UV și a efectelor nocive pe care acestea le au asupra pielii.

MĂȘTI PENTRU TEN CU GEL DE ALOE VERA

masca pentru ten cu gel de aloe vera

Gelul de Aloe Vera este un produs pe care îl poți combina cu ingrediente dintre cele mai diverse pentru prepararea măștilor homemade. Iată 5 rețete, fiecare cu doar 3 ingrediente, pe care le poți pregăti acasă:

Mască cu aloe vera pentru ten cu acnee:

  • 2 linguri de miere;
  • 1 lingură gel de aloe vera;
  • 1/4 linguriță scorțișoară sau 1 linguriță turmeric pudră.

Mască cu aloe vera pentru ten uscat:

  • 2 linguri aloe vera gel;
  • 3 lingurițe ulei de migdale;
  • o banană medie, pisată.

Mască cu aloe vera pentru ten gras:

  • 1 lingură gel de aloe vera;
  • 1 linguriță de iaurt;
  • 1/2 linguriță zeamă de lămâie.

Mască cu aloe vera pentru ten sensibil:

  • 1 lingură aloe vera gel;
  • 1 linguriță de iaurt;
  • 1 linguriță zeamă de castravete.

Mască cu aloe vera pentru ten cu pete pigmentare:

  • 2 lingurițe gel de aloe vera;
  • 1 linguriță apă de trandafiri;
  • jumătate de castravete pisat.

Ingredientele fiecărei măști în parte se amestecă până la obținerea unei compoziții omogene care ulterior se aplică pe ten și se lasă să acționeze minim 10 de minute – maxim 20 de minute.

CONTRAINDICAȚII ALOE VERA

Aplicarea direct pe piele și administrarea internă a gelului de Aloe Vera sunt considerate a fi 2 modalități sigure de consum pentru orice persoană. În schimb, efecte secundare au fost înregistrate în cazul consumului de către anumite persoane a sucului de Aloe Vera, efecte ce sunt strâns legate de calitatea acestui tip de extract.

Astfel, pentru consumul intern se recomandă doar sucul de Aloe Vera purificat și decolorat care are un nivel scăzut de antrachinone. Așa cum am aflat împreună mai devreme, așa-numitele antrachinone sunt compuși cu acțiune puternic laxativă, iar prezența acestora într-o cantitate mare poate cauza diaree sau crampe. Mai mult, în urma unor studii clinice efectuate pe șoareci s-a constatat faptul că antrachinonele au efect iritant asupra intestinului și pot cauza tumori.

Așadar, dacă ai în plan urmarea unui tratament cu suc de Aloe Vera, asigura-te că acesta este procurat dintr-o sursă sigură și că produsul este unul purificat.

De asemenea, chiar dacă ești sigur în ceea ce privește calitatea sucului, există câteva situații în care consumul acestuia ar trebui evitat sau realizat sub supravegherea unui medic specialist, și anume:

  • în cazul persoanelor cu diabet care se află deja sub tratament pentru această afecțiune. Sucul de Aloe Vera poate interacționa cu anumite medicamente sau cauza hipoglicemie (scăderea bruscă a valorilor glicemiei);
  • în cazul persoanelor care consumă deja laxative;
  • în cazul femeilor însărcinate.

Indiferent de forma extractului care se dorește a fi consumat se recomandă consultarea unui medic înainte de începerea administrării, respectiv aplicarea pe o suprafață mică de piele în cazul gelului pentru identificarea unei eventuale reacții alergice.

Sursa: vegis.ro