Orice brașovean și chiar orice turist ar trebui să cunoască istoria Brașovului! În siajul acestei exclamații subiective, Echipa Dialectica propune spre lectură un scurt istoric al orașului menit a disemina informații despre trecutul cetății care în prezent este un înfloritor centru turistic.
Orașul de la poalele Tâmpei a fost menționat documentar pentru prima dată în anul 1235. Acesta era trecut în documente sub numele „Corona” – o micuță așezare ce avea o mânăstire a ordinului catolic Candidus et Canonicus Ordo Praemonstratensis (ordinului catolic premonstratens, întemeiat de Norbert de Xanten) [Sursa 1].
Cu toate acestea, existența de facto a așezării din proximitatea Tâmpei poate fi urmărită până aproape de anul 1213; în acea perioadă avea loc colonizarea germană a regiunii, datorită donației Țării Bârsei realizată de către regele Andrei al II-lea al Ungariei către cavalerii teutoni (în anul 1211).
Brașovul – urbea care a fost menționată în anul 1252 drept Terra Saxonum de Barasu – a devenit centru administrativ al Țării Bârsei abia în a doua jumătate a secolului al XIII-lea (după invazia tătarilor din 1241). Mențiunea din anul 1252 a fost prima în care a apărut toponimul „Brașov.”
Cea mai intensă perioadă de dezvoltare a fost a doua jumătate a secolului al XIV-lea, când orașul se dezvoltă fulminant, devenind unul dintre cele mai importante centre comerciale și economice din regiune.
Poziționarea geografică a oferit orașului numeroase avantaje; de exemplu, în Evul Mediu, Brașovul deținea monopolul comerțului cu Moldova și Țara Românescă, relațiile sale comerciale fiind superioare celor dezvoltate de alte orașe din regiune. Mai mult decât atât, amplasarea permitea comercianților să facă negoț și cu orașe din Balcani sau din regiunea baltică. Pe lângă comerț, meșteșugurile au jucat un rol fundamental în dezvoltarea orașului.
În jurul cetății denumită Kronstadt (sau Brassó) puteau fi identificate trei așezări, una locuită de maghiari, denumită „Blumăna” (Blumenau, Bolonya), una locuită de români, „Șcheii” (Obere Vorstadt, Belgerei, Bolgárszeg), și una populată de saşi, „Orașul Vechi” (Altstadt, Óbrassó). Așezarea Șcheilor a fost întemeiată înaintea colonizării sașilor; de exemplu, zona Cutun era vechea vatră a satului românilor din zona Tâmpei.
În Evul Mediu, „Brașovul devine totodată cea mai populată aşezare a Transilvaniei” [Sursa 1]. Tot în aceeași perioadă, în anul 1395, se semnează la Brașov tratatul de alianţă antiotomană dintre regele Sigismund de Luxemburg și domnitorul Țării Românești, Mircea cel Bătrân.
În secolul al XVI-lea, în ciuda metamorfozelor politice de la nivelul regiunii Transilvania (Transilvania devine în anul 1541 principat sub suzeranitate otomană), Brașovul continuă să se dezvolte ca centru meșteșugăresc și comercial. Conform Sursei 1 aflăm că „la 1 martie 1600, Mihai Viteazul îşi făcea intrarea triumfală în Braşov, fiind găzduit de judele primar Valentin Hirscher.”
Amplasarea geografică a fost și un dezavantaj major, întrucât în regiune aveau loc confruntări între austrieci și turci; de exemplu, judele primar al Braşovului, Michael Weiss (1569-1612), a fost nevoit să apere cu arma drepturile şi libertăţile saşilor transilvăneni de politica totalitară a lui Gabriel Bathori (1608-1613).
Înfrângerea turcilor din anul 1683 (la Viena) a oferit habsburgilor oportunitatea de a înainta spre Transilvania, aceasta fiind încorporată Imperiului Habsburgic în anul 1686. În acest context, are loc marele incendiu din anul 1689 (21 aprilie), la un an de la intrarea trupelor austriece în Brașov.
Conform Sursei 1, în contextul Revoluției de la 1848, „Braşovul se afirmă drept cel mai puternic centru al burgheziei româneşti din Transilvania.”
O parte a fortificațiilor medievale sunt demolate gradual în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea ca parte a unor planuri avansate de sistematizare a orașului ce necesitau dezvoltarea spre suburbii (spre „Blumăna”). Astfel sunt demolate fortificaţiile medievale de pe laturile de nord-est şi sud-vest ale Cetății Brașovului.
Dr. Gheorghe Baiulescu a fost printre cei mai cunoscuți primari ai Brașovului din perioada Primului Război Mondial (29.08.1916-08.10.1916). În urma celui De-al Doilea Război Mondial, în perioada 1950-1960, Brașovul și-a schimbat numele în „Orașul Stalin”.
Pe parcursul regimului totalitar comunist, Brașovul a fost unul dintre cele mai importante centre industriale ale Republicii Socialiste România.
Pe data de 15 noiembrie 1987 are loc una dintre primele revolte de mare amploare, din țară, împotriva regimului comunist. Aceasta a fost generată de politicile sociale și economice impuse de Nicolae Ceaușescu ce vizau „reducerea consumului energetic și alimentar, precum și scăderea veniturilor lucrătorilor” [Sursa 2].
Odată cu integrarea României în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, orașul Brașov a a trecut la o nouă etapă de dezvoltare socio-economică.
Sursa: dialectica.ro
