SISTEMUL DE IRIGAȚII

Apa este sursa vitală a vieții pe Terra. Procese fundamentale din lumea vegetală, precum respirația, transpirația și fotosinteza au la bază prezența acestui element, cu impact direct în asigurarea hranei -una din nevoile primare umane încă din antichitate. Astfel au aparut în Egiptul Antic primele sisteme de irigații, sub forma de canale irigabile, principalul lor scop era asigurarea necesarului de apă în agricultură. La perși tehnica a fost ceva mai avansată, vobindu-se despre sisteme de colectare a apei din pânza freatică. Secolul XX a fost un punct decisiv în domeniul sistemelor de irigații odată cu apariția pompei de apă, o piesă utilizată în multe cazuri, chiar și azi.

Din punct de vedere peisagistic, pe perioada verii specialiștii pot echilibra deficitul apei dintr-un spațiu verde prin sisteme de irigații automatizate. Realizarea unui astfel de sistem presupune două etape distincte: proiectarea (adunarea informațiilor relevante din teren, centralizarea acestora și găsirea unei soluții optime, în concordanță cu factorii externi) și implementarea în teren. Vizita la fața locului se impune pentru colectarea datelor, stabilind astfel caracteristicile topografice, climatice, pedologice, pluviometrice, calitatea, presiunea și debitul apei, posibilitatea de racordare la rețeaua stradală, puț etc. Pe parcursul vizitei, prezența beneficiarului este obligatorie pentru a se stabili detalii tehnice, precum diferențierea zonelor irigate de cele neirigate, subtraversari dacă este cazul, localizarea sursei de apă etc. Eficiența constă în conturarea releveului terenului ce va sta la baza proiectării zonelor de irigare în funcție de caracteristicile fiziologice ale plantelor incluse în amenajare, modalitatea de plantare și aspectul  tehnic de punere în practică (picurare pentru grupuri de plante, micropicurare pentru jardiniere și aspersoare pentru zona de gazon).

Se realizează pe calculator la scară un plan tehnic cu reperarea traseelor, delimitarea zonelor, sursa de apă și un plan de a ampalasare care trebuie să asigure o udare uniformă, din rază în rază. În funcție de numărul și de consumul fiecărui aspersor se calculează debitul total de apă. Instalația, pe teren, cuprinde: conducte îngropate, racorduri, electrovane, programatorul, fittinguri, coturi, senzor de ploaie, furtun de picurare, aspersoare etc.

În prezent posibilitatea de operare de la distanță prin sistem bluetooth sau wireless facilitează reglarea timpilor de udare și frecvențele chiar dacă beneficiarul nu se află în proximitatea zonei irigate. Este de preferat să se asigure o presiune de 3-4 atm, pentru a avea un sistem complet funcțional. În anumite cazuri, irigarea automată permite integrarea în circuitul apei și a fertilizanților solubili, dozarea realizându-se în funcție de necesități.

Întreținerea sistemului presupune o verificare toamna târziu, când necesarul de apă din spațiile verzi scade considerabil, datorită perioadei de repaus specific. Instalația se pregătește astfel pentru iernare prin evacuarea apei existente: prin golire automată sau cu ajutorul unui compresor. Acest procedeu preîntâmpină eventualele daune cauzate de îngheț, astfel ca primăvara următoare să-și reia funcția.

Articol semnat Green Spot