Category Archives: Istorie

Dintre toate satele ochioase ale sașilor, satul Viscri, situat pe drumul ce leagă Brașovul de Sighișoara, a devenit vedetă internațională. În vara dinaintea pandemiei, un grup de tineri studenți în Anglia, curioși, veseli și fără griji, cu origini diverse – coreene, pakistaneze, africane, grecești și pursânge anglo-saxone –, pășesc pe ulițele pietruite ale satului.

Unii se joacă și țopăie de pe-o piatră pe alta, ca-ntr-un șotron dezordonat imaginar. Alții stau cu ochii pe locuitori: la orizont se ivesc două tractoare gălăgioase, în poarta unei case o bătrână împletește și își așteaptă cumpărătorii la papuci de casă și bundițe, pe drum în jos patru sași cară, într-o căruță, un maldăr de saci (străinii au ratat această oportunitate umoristică), iar de la colț de stradă, un tânăr îmbrăcat modern, urban chiar, se urcă la volanul unei mașini franceze, hatchback, parcată lângă o motocicletă.

Cineva se împrietenește cu o cățea care se plimba agale și cerșea alinturi și biscuiți. Altcineva se agață de crengile unui corcoduș și începe să mănânce cu poftă, strângând ușor din ochi. Sunt acre poamele. Sus, o barză care și-a făcut cuib pe hornul unei case e fotografiată din toate părțile, cu chicote și uimire.

Geamurile ochioase și porțile inconfundabile săsești

Turiștii străini ai secolului XXI găsesc în acest sat săsesc o lume pierdută, o lume pe care nici măcar nu și-au putut-o imagina. O lume care îi primește cu brațele deschise, cu fețe zâmbitoare și cu masa plină, dar o lume pe care n-o pot înțelege pe deplin și o descoperă cu temere, fără să fie vina lor. Îi auzi pe unii întrebând, probabil mai mult pentru sine decât de grija camaradului: „Have you ever had hay fever?” („Ai suferit vreodată de febra fânului?”, doar o formă pompoasă de-a spune rinită alergică). „I hope I don’t get it here…” („Sper să n-o contractez aici”, nu doar un răspuns manierat, cum cere eticheta britanică).

Tinerii aceștia au ajuns la Viscri cu o singură recomandare: aici și-a cumpărat casă Prințul Charles al Marii Britanii. Dacă Viscri este suficient de interesant pentru Palatul Buckingham, trebuie să fie și pentru ei. Restul este istorie și urmează s-o descopere.

Omul, locul și poezia

Călătorii de altădată au consemnat și ei plaiurile mioritice din jurul satului Viscri, poate cu ceva mai mult spirit de observație și cu mai multă înțelepciune. Să ne oprim la povestea lui Joseph Adalbert Krickel, un topograf născut la Viena în 1791. Călător pătimaș, Krickel a luat la pas Imperiul – nu-i de ici, de colo, omul a mers pe jos vreo 14.000 de kilometri – și-a ajuns și în Transilvania. A ținut note de călătorie și le-a reunit în mai multe volume, iar lucrarea „Drumeție prin majoritatea țărilor aparținând Austriei, în anii 1827, 1828 până la sfârșitul lunii mai 1829“ conține relatările detaliate privind vizita sa prin toată Transilvania și prin Banat.

În vara lui 1828, Krickel a făcut un popas de două zile la Viscri.

„11 iunie. Seara am părăsit Sighișoara și m-am grăbit spre Viscri, unde își are reședința contele Johann Haller, căruia i-am fost recomandat de contele Kemény. Priveliștea castelului și a satului, înconjurate de coline roditoare și de pășuni grase, este foarte plăcută. De îndată ce pătrunzi în castelul contelui te convingi că aici locuiește un cavaler ale cărui spirit, educație și bun-gust nu au fost lăudate în zadar. Datorită geniului domnului conte, castelul cel mare a fost transformat dintr-un edificiu vechi într-o clădire plină de gust. Dintre toate castelele, este cel mai mare pe care l-am văzut în țară până acum și este împodobit cu patru turnuri impunătoare. Coridoarele aerisite dimprejur, frumosul balcon cu vedere spre grădină, sala rotundă, împodobită după gust roman, cu un plafon pe care sunt reprezentate peste o sută de figuri înfățișând persoane din epoca străveche germană și maghiară, camerele frumos împodobite cu multe gravuri minunate, școala de călărie pe timp de vară și de iarnă, frumos construitele sere și grajduri impresionează plăcut în acest ținut izolat, mai ales atunci când vizitezi și iazul cel mare, cascada, oranjeria impunătoare, numeroasele soiuri excelente de fructe și afli aici un locșor singuratic, care face din om poetul acestui peisaj rustic“, scria Krickel, consemnarea sa fiind tradusă în volumul „Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX-lea“, Vol. II, editat de Academia Română.

În Viscri, tradiția se întinde pe sârmă

În prezent, la Viscri nu mai e nicio oranjerie, însă peisajul își păstrează lirismul. Din vechime și până în era contemporană, satul a trăit în aceeași izolare evocată de Krickel. S-a dezmorțit abia după 1999, când biserica fortificată – principala atracție din zonă – a fost înscrisă în Patrimoniul UNESCO. Apoi, în 2006, Prințul Charles a achiziționat aici o casă săsească, construită la 1758, iar potențialul turistic al satului a explodat. Au curs reportajele românești și străine despre viața la țară și despre cultura sașilor, iar diverse ONG-uri au început să construiască în Viscri o comunitate nouă, care să promoveze în continuare cultura, gastronomia și tradițiile din zonă.

Acest text este un fragment din articolul „Moștenirea sașilor. Satele săsești cu biserici fortificate” publicat în numărul 34 al revistei Historia Special, disponibil în format digital, pe platforma paydemic.com

Sursa: historia.ro

Iubirea a trecut pragul de-a lungul istoriei pe la casele multor personalități pe care, unii dintre noi, poate că le consideram incapabile de a iubi sau de fi într-o relație romantică. Așa pare a fi și povestea lui Vlad Țepeș, fiind considerat de mulți oameni de-a lungul timpului un om categoric, dur, rece și fără simțăminte.

Poate suna ciudat, dar voie­vodul valah nu a fost doar protagonistul unor povești sân­geroase, ci și a unei povești de dragoste, pline de romantism. Se spune că dragostea nu respect reguli, legi sau hotare și că reușește să încălzească orice inimă de gheață. Așa se pare că a fost încălzită și inima temutului Țepeș, cu iubirea unei fecioare de 17 ani.

Oamenii vremii spun că Vlad Țepeș a iubit o fată de 17 ani. Poate pare greu de crezut, însă aflăm că temutul domnitor a îngenunchiat în fața unei dragoste pure, aproape ireale.  A fost cât pe ce să dea foc Brașovului când a auzit că a fost bătută, iar ea a vrut să se sinucidă după moartea lui! Toate vocile spun că s-au îndrăgostit la prima vedere și că o astfel de iubire se naște rar, poate prea rar…

Ajunul Crăciunului din 1455 a fost unul memorabil pentru Vlad Țepeș. Un mare cuceritor, domnitorul, în vârstă de 24 de ani la acea vreme, s-a îndrăgostit pe loc. Două cosițe blonde și doi ochi albaștri i-au venit de hac. Numele fetei care i-a furat inima era Katharina. Avea doar 17 ani și se chinuia să tragă o sanie grea, plină de provizii pentru soldați, în Brașov. Povestea de iubire ce a urmat a fost tumultoasă și s-a încheiat tragic.

În momentul în care l-a cucerit pe Vlad Țepeș, Katharina, o săsoaică extrem de frumoasă, era însoțită de mai multe fete. Nu se gândea niciuna la cuceriri, ci se chinuiau toate să tragă sania grea cu provizii pentru soldați. Văzând scena, domnitorul le-a oferit ajutorul. Atât i-a fost!

„Când a văzut-o sus, la bastion, Vlad Dracula, care tocmai se afla atunci acolo cu ofiţerii săi, a sărit s-o ajute. Spre uimirea tuturor. Deşi era speriată din cauza grozăviilor pe care le auzise despre celebrul principe, fata a fost impresionată de gestul său.

Adevărul a fost că Vlad, la vederea frumoasei tinere cu ochii ei mari şi albaştri şi cozi aurii, foarte lungi şi bogate, a fost lovit de o dragoste atît de năpraznică încît nu a mai luat în considerare sfaturile apropiaţilor săi care îl avertizau despre implicaţiile şi pericolele la care se expune prin această legătură. Se pare că, tot din acel moment, a uitat şi de toate celelalte aventuri pe care le întreţinea în cetatea Coronei“, a povestit Diana Krausser, expert în istoria medievală.

Katharina Siegel era fiica starostelui ţesătorilor din cetatea Brașovului şi a crescut la mănăstire. Când l-a cunoscut pe Vlad Țepeș, locuia cu părinţii ei, la rude, într-o casă aflată la Poarta Șchei numărul 14, după ce un incendiu a distrus locuința familiei ei. Ea și ai ei erau săraci lipiţi. Vlad Țepeș, Domnul Țării Românești în trei rânduri, 1448, 1456 – 1462 și 1476, a curtat-o mult pe Katharina. Venea să o vadă foate des şi îi comanda rochii scumpe, făcute din mătase și dantelă din Occident.

Domnitorul, care a avut mai multe soții și idile, a fost cucerit definitiv de Katharina. Ea avea să îi fie amantă vreme de 20 de ani. A vrut să o ia de nevastă, dar nu s-a putut. „Vlad Ţepeş era cunoscut ca un mare cuceritor, dar niciodată nu s-a logodit cu fetele cu care avea aventuri. Avea grijă să le căsătorească cu apropiaţi de-ai săi pentru a le avea mereu aproape. Katarina a fost însă marea sa iubire şi era în stare să facă moarte de om pentru ea“, spunea istoricul Alexandru Mihailov.

Dragostea lui domnitorului pentru această fată întrecea orice hotar de judecată, acesta rănind un preot din cauza acesteia. Cronicile vremii au scris că Vlad Ţepeş era foarte gelos şi nu odată a lovit cu sabia în lucrurile din jur sau i-a ameninţat pe cei care doreau să o ia pe Katharina de soţie.

Într-unul dintre aceste accese de furie a fost rănit şi un preot. Mai exact, căutând-o într-o seară pe Katharina, Vlad Țepeș s-a supărat că tânăra nu era acasă și a așteptat-o până ce și-a făcut apariția, dintr-un gang, însoțită de verișoarele sale. Se zice că a întrebat-o de ce umblă așa târziu pe stradă, iar ea a rupt-o la fugă pe gang. Țepeș a prins-o și a dat s-o sărute, moment în care a intervenit un preot ieșit să vadă cine face gălăgie.

În întuneric, preotul n-a văzut chipul lui Țepeș și a sărit s-o scape pe Katharina din mâinile bărbatului care o ataca. Se pare că Țepeș l-a rănit atunci pe preot cu sabia. A vrut să pârjolească Cetatea Brașovului pentru ea, când a auzit ce a pătimit din cauza legăturii amoroase cu el

Frumoasa Katharina avea să plătească pentru relația ei cu Vlad Țepeș, pe care a păstrat-o timp de două decenii, până la moartea lui. La 2 aprilie 1459, supărat pe taxele mari impuse de saşii din Braşov şi de intrigile capilor cetăţii, Vlad Ţepeş a distrus toate recoltele de grâne din Ţara Bârsei. A poruncit să fie prinşi sute de târgoveţi şi negustori care veneau cu marfă în cetate, pe care i-a dus lângă mahalaua oraşului, în zona Bartolomeului de astăzi, şi i-a tras în ţeapă.

Nevestele negustorilor din cetate au atacat casa în care se afla fata, au bătut-o, i-au tăiat părul şi au dus-o la Stâlpul Infamiei din Piaţa Sfatului. Ea era însărcinată cu cel de-al doilea copil pe care i l-a făcut lui Țepeș. Furia lui a fost grozavă când a auzit că iubita lui a fost lovită și umilită la stâlpul infamiei. A ameninţat că va da foc Braşovului, dar, până la urmă, a reuşit să o elibereze prin negociere. I-a cruţat pe negustorii saşi pe care urma să îi execute în Bartolomeu.

Legendele spun că Vlad Ţepeş ar fi recuperat una dintre cosiţele Katarinei, pe care a păstrat-o până la moarte, pe o pernuță, într-un dulap. Pentru această cosiță adorată și-ar fi lovit chiar și nevasta, după ce aceasta ar fi descoperit-o ascunsă. A făcut două încercări de a se căsători cu ea Katarina a fost singura femeie pentru care Vlad Ţepeş a vrut să divorţeze. A mers până la Papa Pius II pentru a cere anularea căsătoriei sale cu Anastasia Holszanska, nepoata reginei Poloniei, dar nu a primit aprobare.

Mai târziu, după ce soția lui de la acea vreme s-a sinucis, în 1462, pentru a nu ajunge pe mâna turcilor, Vlad Țepeș a vrut să se căsătorească, în sfârșit, cu iubita lui, Katarina. Dar nu a fost să fie! Pe 26 noiembrie în acel an, a fost arestat în Munţii Piatra Craiului, în apropiere de Castelul Bran. Conform istoricilor, Vlad Ţepeş a fost arestat de Matei Corvin, rege al Ungariei si principe al Transilvaniei, pentru a-l proteja de saşii care voiau să-l omoare, nemulţumiţi de relaţia acestuia cu Katharina Siegel.

Deşi nu s-au căsătorit niciodată, Vlad Țepeș şi Katharina au avut cinci copii: Vladislav (1456), Catherina (1459), Christian (1461), Hanna (1463) şi Sigismund (1468). Domnitorul s-a îngrijit de toţi urmaşii săi, lăsându-le moştenire pământuri şi case. După 14 ani de detenţie, întorcându-se în Ţara Românească, Vlad Țepeș a fost numit din nou domnitor al statului. Domnia sa a fost una de scurtă durată, el fiind asasinat, pe 14 decembrie 1476.

A fost decapitat şi capul a fost trimis sultanului turc, care l-a aşezat într-o ţeapă. Moartea lui a însemnat sfârșitul vieții și pentru Katharina. Ajunsă la vârsta de 39 de ani, ea s-a întors la mânăstirea unde copilărise. Legenda spune că nu a mai vorbit niciodată şi că a murit de inimă rea, deşi anul în care a decedat nu este cunoscut. Se pare, însă, că a mai trăit doar doi ani după moartea domnitorului. Ar fi vrut să se sinucidă, dar a împiedicat-o credința.

Se spune că dragostea este un câmp de luptă, dar în unele cazuri dragostea chiar a provocat războaie şi durere, chiar schimbând cursul istoriei. Oameni simpli, regi şi regine, artişti sau filosofi, toţi şi-au găsit perechea, s-au îndrăgostit nebuneşte, apoi, viaţa lor a luat câte-o turnură neaşteptată şi totul s-a schimbat. Toţi au luptat pentru dragostea lor şi, deşi uneori în moduri nu tocmai fireşti, şi au făcut ca sentimentele lor să devină eterne.

Plantele înseamnă viață. Pe lângă rolul lor pentru mediu, ele oferă un spectacol inedit la nivel estetic și alte facilități pentru petrecerea timpului liber. Dacă sunteți iubitori de natură și de plante, trebuie să adăugați următoarele grădini botanice în lista de călătorii și să vă pregătiți pentru a fi copleșiți.

Grădina Botanică Regală din Sydney, Australia

Această grădină de 74 de acri este una dintre cele mai importante instituții botanice istorice din lume. Este formată din patru zone majore: Grădinile Inferioare, Grădinile Mijlocii, Grădinile Palatului și Bennelong. Este una dintre cele mai vechi grădini botanice coloniale care au supraviețuit din lume și unul dintre cele mai vechi și mai extinse peisaje culturale publice din Australia. Intrarea este gratuită pentru toate categoriile de public și este deschisă zilnic între orele 7:00 și 18:00.

Grădina Botanică din New York, SUA

Întinsă pe 250 de acri, grădina botanică din Bronx, New York este o încântare pentru iubitorii de natură. Vizitatorii pot descoperi păduri tropicale interioare, zone de deșert, un râu, cascade și dealuri verzi. Grădina conține 50 de grădini în interior și o seră vintage. Este deschisă în toate zilele săptămânii, cu excepția zilei de luni, iar tarifele de intrare sunt mai ridicate în week-end.

Grădina Botanică Kew din Londra, Anglia

Această grădină este patrimoniu mondial, ceea ce o face să fie una dintre cele mai bune atracții turistice din Londra. Se întinde pe o suprafață de 132 hectare (330 de acri) și are o colecție de peste 50.000 de soiuri de plante vii. Erbariul Kew este unul dintre cele mai mari din lume și are în jur de 7 milioane de exemplare de plante conservate. Accesul vizitatorilor se face între orele 10.00 și 18.00, de luni până joi (când se închide la ora 19.00) și până la ora 20.00 de vineri până duminică și de sărbători (când se închide la 20:30).

Grădina Botanică din Singapore

Veche de 160 de ani, această grădină botanică se întinde pe o suprafață de 82 de hectare, cu o distanță liniară de 2,5 km. Programul de vizitare este unul aparte, fiind deschisă în fiecare zi din an, între orele 5.00 și 12.00, până la miezul nopți. Are peste 1200 de specii de Orhidee, un parc pentru copii, o grădină de ghimbir, o pădure tropicală și multe altele. Mai mult, accesul este gratuit pentru fiecare grupă de vârstă, cu excepția intrării în Grădina Națională de Orhidee din zona centrală, pentru care trebuie achitată o taxă.

Grădina Botanică din Denver, SUA

Grădina botanică din Denver se întinde pe un teren de 23 de acri în Colorado. Parcul este format din diverse grădini tematice, un conservator și un amfiteatru ce găzduiește concerte pe timpul verii. Prezintă cea mai extinsă colecție de plante cu temperatură rece din întreaga lume și șapte grădini care includ plante din Colorado și alte câteva state vecine. Grădina rămâne deschisă între orele 6 și 21 pm. Taxa de intrare diferă în funcție de categoriile de vârstă ale vizitatorilor.

Grădina Botanică Canario Viera y Clavijo, Spania

Cunoscută și sub numele de Jardín Canario, această frumoasă grădină se află în apropiere de Gran Canaria, una dintre Insulele Canare. Se extinde pe aproximativ 27 de acri și este împărțită în numeroase grădini ostentative, cum ar fi: Grădina cactușilor, Grădina Insulelor, Grădina ascunsă, Pădurile cu frunze de laur și multe altele. Este un adevărat rai pentru iubitorii de natură. În plus este un rai cu acces liber în toate zilele săptămânii, între orele 9.00 și 18.00, neexistând taxe de intrare.

Grădina Tropicală Nong Nooch, Thailanda

Este una dintre acele grădini botanice de-a dreptul impresionante. Cu o suprafață de 500 de acri pe care o ocupă în provincia Chonburi, Thailanda, grădina a devenit deschisă publicului în 1980 și, de atunci, a devenit o atracție turistică semnificativă. Cuprinde diferite grădini, inclusiv grădina franceză, grădina engleză, plante variate, iar pe lângă viața sălbatică, turiștii pot experimenta chiar ceremonii religioase, demonstrații de arte marțiale și spectacole de elefanți. Grădina este deschisă pentru turiști de la 8 dimineața până la 6 seara, iar accesul este gratuit pentru copii.

Grădina Botanică Arctică-Alpină din Tromsø, Norvegia

Deținută de Universitatea din Tromsø, această grădină insulară este cea mai nordică dintre grădinile botanice și este una dintre cele mai neobișnuite, întrucât triumfă în condiții adverse. Aici puteți descoperi flori strălucitoare care cresc din roci. Dacă ajungeți în iunie veți avea ocazia să vedeți culori surprinzătoarea în „Valea Rododendrului”. Intrarea este liberă.

Grădina Botanică din Montreal, Canada

Grădina Botanică din Montreal se întinde pe o suprafață de 74 de hectare și este formată din grădini tematice și sere. Sunt peste 22.000 de specii de plante, 10 sere expoziționale și mai mult de 20 de grădini tematice. Marea varietate a colecției sale de floră și facilități pe care le oferă vizitatorilor este ceea ce o face una dintre cele mai spectaculoase grădini botanice din lume. Este deschisă în fiecare zi, cu orar diferit – sâmbătă până miercuri, între orele 9 și 18, iar joi și vineri, între 9:00 – 19:00.

Grădina Botanică Națională Kirstenbosch, Africa de Sud

Acoperă 528 hectare și include o grădină și o rezervație naturală. Încă de la înființarea sa din 1913, păstrează flora sud-africană, astfel încât grădina include multe specii de plante rare și pe cale de dispariție. Grădina este deschisă pe tot parcursul anului între orele 8:00 și 19:00 în timpul verii, și 8:00 – 18:00 în timpul iernii. Aici poate fi vazută și o mare varietate de păsări împreună cu vederi panoramice uimitoare.  Copiii sub șase ani au intrarea liberă.

Grădina Botanică din Rio de Janeiro, Brazilia

Această grădină afișează o varietate de peste 6.500 de specii pe o suprafață de peste 54 de hectare. Pe lângă faptul că prezintă flora braziliană și străină, găzduiește și monumente istorice și artistice. Se evidențiață între multele grădini botanice din lume de asemenea prin grădina de palmieri regali. Programul grădinii: luni, între 12:00 -18:00, iar marți-duminică, 8:00 l-18:00. Taxa de intrare diferă în funcție de grupa de vârstă.

Grădinile Longwood din Pennsylvania, SUA

Această grădină botanică constă în 436 hectare de suprafață în păduri și pajiști. Prezintă plante exotice, horticultură interioară și exterioară și atracții sezoniere. Vizitatorii se pot bucura de evenimente și spectacole, ateliere și prelegeri educaționale. Colecțiile de plante includ o mare varietate de bonsai, stejar, lemn de brad, fag, liliac, orhidee și multe altele. Pe lângă aceasta, grădina oferă și plante native din Africa de Sud și Australia. Pentru publicul larg, grădina este deschisă în fiecare zi între orele 9:00 și 18:00, iar taxa de intrare diferă în funcție de categoria de vârstă și perioada din an, de Sărbători prețul biletelor fiind mai mare.

Grădina Botanică Indiană din Kolkata, India

Acoperă peste 109 hectare de teren și prezintă o mare varietate de plante rare. Colecțiile speciale ale grădinii includ plante medicinale, bambuși, nuferi, citrice și plante suculente. Pentru a avea grijă deosebită de mediu, guvernul indian a declarat că este o zonă fără plastic. În afară de plante, puteți vedea animale în interiorul parcului și o mare varietate de șerpi. Iarna grădina este deschisă între 5:30 – 17:30, iar vara ora de închidere se poate prelungi până la 18:00. Atracția principală a acestei grădini este “Marele Arbore Banyan”, care are o vechime de peste 100 de ani. Arborele în sine este ca o pădure groasă, acoperind suprafața de 18.918 metri pătrați (4,67 acri).

Sursa: glamnews.ro

Ziua de 1 Martie aduce cu ea un frumos obicei de primăvară numit mărțișor. Mărțișorul este reprezentat fizic de un obiect micuț legat cu două fire împletite, înnodate, alb și roșu, care semnifică lupta vieții asupra morții, a sănătății împotriva bolii. De asemenea mărțișorul este considerat un talisman al norocului, al bunăstării și al prețuirii. Se obișnuiește ca bărbații să ofere doamnelor și domnișoarelor din viața lor mărțișoare, în semn de respect și admirație.

Scopul legării sau punerii mărțișorului este de a avea noroc în decursul anului, de a fi sănătos și curat ca argintul odată cu venirea primăverii. De asemenea, mărțișorul este considerat un simbol al primăverii, al revenirii la viață a naturii și a tot ce o înconjoară. Mărțișorul este purtat la vedere timp de aproximativ două săptămâni sau toată luna martie, pentru că aduce optimism și credință.

Legenda mărțișorului și originea obiceiului de mărțișor, ce semnifică mărțișorul
Ziua de mărțișor aduce cu ea două frumoase legende care circulă și astăzi în spațiul public. Aceste legende dezvăluie modul în care au apărut primii vestitori ai primăverii și cum apariția acestora este legată de culorile mărțișorului – roșu și alb.

Prima legendă ne dezvăluie că Soarele, pus de Dumnezeu să lumineze și să încălzească pământul, a fost furat de un zmeu timp de trei anotimpuri, până iarna. Atunci un viteaz l-a înfruntat pe zmeu și a eliberat Soarele. Eroul nostru a fost rănit în luptă și sângele i s-a scurs pe zăpada albă. După ce zăpada s-a topit, în acel loc au răsărit ghiocei, vestitori ai primăverii. A doua legendă ne spune că Primăvara, aflată la plimbare la marginea unui păduri, a zărit un ghiocel pe care a vrut să-l ajute să crească, îndepărtând zăpada din jurul lui. Pentru acest lucru Primăvara a fost pedepsită de Iarna rea și necruțătoare, care a trimis ger și zăpadă, astfel că ghiocelul a înghețat. Dorind să-i țină de cald cu ajutorul mâinilor, primăvara s-a rănit la un deget și câteva picături din sângele acesteia s-au scurs peste ghiocel și peste zăpada din jurul lui. Ghiocelul a revenit astfel la viață, iar Primăvara a învins Iarna.

În tradiția populară se spune că firul mărțișorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte. Astfel, în plan simbolic, firul mărțișorului este firul anului, al tuturor zilelor de peste an.

Baba Dochia umblând cu oile prin pădure, torcea lână din furcă și, găsind o para, i-a făcut bortă, legând-o cu un fir de ață. Asta a fost la 1 martie și de atunci s-a lățit obiceiul. Despre tradiția mărțișorului nu se cunoaște exact când a apărut, dar se estimează că este veche de sute de ani. Fiind un obicei atât de frumos a fost însă împrumutat și de vecinii noștri bulgari și moldoveni.

Obiceiuri și tradiții de mărțișor în funcție de zonele geografice ale țării
În prima zi a primăverii, de mărțișor, în unele zone din țară există obiceiul conform căruia părinții leagă la gâtul sau la mâna copiilor câte un bănuț de argint, ori de aur. Acest talisman este însoțit bineînțeles de două fire răsucite, din mătase albă și roșie. În acest mod copiii vor fi feriți de razele arzătoare ale soarelui în timpul verii.

Unii copii vor purta mărțișorul 12 zile la gât, apoi îl vor lega de ramura unui pom tânăr. Dacă pomului îi merge bine (înflorește, înverzește, face fructe) se crede că și copilului îi va merge bine. Alți copii vor purta mărțișorul până când vor vedea prima dată un pom înflorit și abia atunci îl lasă pe ramurile pomului. Se leagă copiilor ață roșie cu alb și cu bani la gât, păstrându-le până când vin berzele, și atunci zic: Na-ți negrețele și dă-mi albețele!

În alte zone se obișnuiește ca mamele tinere să-și pună la gât un bănuț de argint. Bănuțul este tras prin brânză înainte de a fi purtat, ca să fie albe ca brânza și atârnat de un fir roșu pentru a se păstra rumene la față. Bănuțul este purtat până când vor înflori cireșii, când va fi agățat de ramurile acestora pentru a fi frumoase și sănătoase ca florile de cireș.

Cât timp se poartă mărțișorul și unde se pune
În zilele noastre mărțișorul primit în dar de la o persoană dragă se poartă toată luna martie, după care se pune într-un pom înflorit, pom roditor. De asemenea, există credința că dacă îți vei pune o dorință atunci când vei agăța mărțișorul de ramurile pomului, aceasta se va îndeplini.

La începutul lunii aprilie, prin orașe, se pot observa mulți pomi care sunt împodobiți de șnururile mărțișoarelor agățate, semn că tradițiile și obiceiurile sunt încă vii și păstrate de mulți dintre noi.

În zona Transilvaniei există obiceiul ca mărțișoarele purtate să fie agățate pe la uși și fereste pentru ca norocul să intre în casă, iar ghinionul să fugă și să lase loc binelui.

Sursa: traditii-superstitii.ro

Sarbatoarea romaneasca dedicata iubirii sau Dragobete e mai veche decat s-ar putea crede. Desi toti cunosc legenda Sfântului Valentin si motivele pentru care se sarbatoreste in toata lumea pe 14 februarie, despre Dragobete se vorbeste mult mai putin. Altfel spus, cand vorbim de sarbatoarea autohtona a iubirii care este sarbatorita in fiecare perioada a anului in luna februarie pe data de 24, putini stiu ca vorbim practic de o sarbatoare care isi are originile pe vremea dacilor.

Dragobete, numele unui baiat dac?
Una dintre cele mai raspandite legende care circula de mii de ani in spatiul Carpato-Danubiano-Pontic, ne vorbeste de Dragobete ca fiind baiatul Babei Dochia. Dragobete era cunoscut ca fiind zeul dragostei si se pare ca a aparut pe lume cand, in tinerete, Baba Dochia era o tanara frumoasa, sora cu Sanzienele, iar Zamolxes, cand a vazut-o, s-a indragostit de ea si asa a aparut Dragobete.

Se observa usor o similitudine in aceasta poveste cu legendele grecesti care il prezinta pe Zeus in chip de cuceritor si care lasa in urma urmasi ori de cate ori se indragostea de cate o femeie pe Pamant. Daca ne gandim, influentele au sens pentru ca inainte sa vina romanii la sud de Dunare, locuitorii acestor meleaguri au facut comert cu greci. Ulterior Dragobete a fost inlocuit cu acel Cupidon, zeul iubirii in mitologia romana, dupa colonizarea Geto-Daciei de catre romani. Dar istoricii consemneaza ca inainte ca Dragobete sa fie identificat cu Cupidon zeul de la romani, legenda spune ca el circula in limbajul acelor vremii si sub numele de Eros, inspirat din mitologia greaca.

Legenda spune ca tinerele fete se indragosteau pe loc cand il vedeau pe Dragobete si le navalea sangele in obraji de emotie. De aici si numele unei plante, Navalnicul, despre care se spune ca aduce belsug si spor in casele tinerilor insuratei. Primele dovezi legate de sarbatorirea Dragobetelui leaga aceasta traditie de data de 28 februarie. Lucru usor de inteles pentru ca o data cu introducerea noului calendar, aceasta zi reprezenta ultima zi de iarna si venirea primaverii.

Pe timpuri, de Dragobete se celebra si iubirea dintre necuvantatoare, si existau locuri in curtile oamenilor sau in padure unde se canta si se dansa pentru a binecuvanta animalele din curtile oamenilor ca acestea sa procreeze. Se spune ca dacă un animal domestic era nascut de Dragobete acesta era iertat de la taiere si era lasat sa moara de batranete. Tot Legenda Dragobetelui mai spune ca apa colectata de pe frunzele de fragi si macris de catre fetele si baietii care inca nu erau casatoriti avea proprietati magice. Pe fetele nemaritate le facea mai frumoase, mai atragatoare pentru baieti si viceversa.

Totde Dragobete exista obiceiul conform caruia tinerele necasatorite din zonele de deal si de munte unde ningea mai mult sa stranga zapada putina care se mai gasea, numita si “zapada zanelor”. Apa aparuta in urma topirii acestei zapezi ar fi avut proprietati magice cand venea vorba de iubire, de descantece de iubire, dar si de ritualurile de infrumusetare. Mai mult, conform datinilor stravechi, aceasta zapada a aparut un urma surasului zanelor. Tocmai de aceea fetele obisnuiau sa isi clateasca chipul cu aceasta apa, pentru a deveni la fel de frumoase precum zanele.

O superstitie spunea ca fetele care nu se intalneau in aceasta zi cu o persoana de sex masculin nu aveau parte intreg anul de iubire. Mai mult, in unele sate se credea ca toate fetele care ajung sa atinga un barbat dintr-un sat invecinat vor fi indragostite tot timpul anului. De asemenea, conform traditiei de Dragobete, barbatii trebuie sa fie in relatii cordiale cu toate femeile. In aceasta zi barbatilor nu le era permis sa necajeasca femeile sau sa se certe cu ele. In caz contrar acestia ar fi avut parte de o primavara plina de ghinion si un an greu. Pentru ca iubirea dintr-un cuplu sa ramana vie de-a lungul anului, tinerii trebuie neaparat sa se sarute in ziua de Dragobete.

Sursa: farmacialapretmic.ro